Picatura care a umplut paharul...cu lapte matern

    Am o mica problema, ghemotocul lunguiet vrea sa doarma la sanul meu mai mult decat pot suporta sa stau pe loc. La pranz nu ma lasa sa ma ridic din pat, numai sa indraznesc sa il las jos ca si incepe, cu tunete si fulgere, se transforma intr-un ghemotoc urlacios. Ok, stau pe telefon, citesc o carte ( desi cartea e periculoasa ca fosneste) dar imi doresc sa fac ceva si pentru mine, sa pictez de exemplu. De unde, ca nu il pot desparti de san. Si mai sufar de ceva numit "aversiunea pentru supt", ca sa fie mai clar e feelingul ce le determina pe femelele din regnul animal sa intarce. Este greu de suportat. Initial am crezut ca am eu o problema de simt ca vreau sa ma ridic si sa plec pe usa..oriunde, numai sa nu stau si sa alaptez. Ulterior am aflat ca multe mamici se intalnesc cu acest breastfeeding agitation:
"I felt an overpowering urge to stop nursing, immediately. It was a visceral, gut reaction like an itch, making me tense, anxious, cranky, and agitated. It was so confusing because I wasn’t in pain, and I was committed to nursing my son as long as he needed to nurse. The feeling only came when Jake was nursing, and quickly passed when he was finished."

"The best I can do is to say it felt like bugs were crawling all over my body, and I couldn’t brush them off. It started out difficult and annoying, and soon became intolerable. People used to ask me, "Does it hurt?" And I’d think, "I wish!" Pain, I could deal with. This was so beyond pain. It was just icky. Really icky."

Da, o senzatie de milioane.
As vrea sa il intarc, azi daca se poate...dar gandul ca ar plange imi da fiori. Am inceput  "intarcarea blanda", adica evit sa il alaptez fara sa ceara el asta in mod expres, nu mai umblu decoltata, incerc sa il distrag cu activitati ce ii plac, ii dau lapte de vaca inainte de somn. Voi avea rezultate? Cine stie? Le invidiez cumva pe mamicile copiii carora au renuntat singuri sau au intrat in "greva suptului" pe la un an si ceva. As vrea sa nu sufere in acest proces si totusi nu am puterea sa merg pe intarcarea dictata de copil, e mult prea departe, noptile sunt prea nedormite.

MARIA

   

Vei fi mereu in sufletele noastre

    Cum sunt acum...dupa 2 ani?
    Mai impacata. Ma doare de fiecare data cand ma gandesc la Maria dar Iustin ma tine ocupata, rar am momentele mele in care sa stau si sa ma gandesc. Razlet, imi apar anumite amintiri ca niste cutite in piept, in ultimul timp ma bantuie imaginea cu mine stand pe patul de spital, privind intre burta in care stiam ca e Maria dar nu mai traieste, era in dimineata in care am nascut...si am mancat niste dulciuri foarte bune trimise de nasa mea si am izbucnit in plans atunci stiind ca nu mai impart acel dulce cu ea,...ni nu o sa il mai pot imparti vreodata. Nu pot exprima in cuvinte amaraciunea ce o aveam atunci. Eram in salon cu vreo 5 gravide ce asteptau sa nasca si toate s-au intors cu spatele de la mine, oi fi fost vazuta ca o piaza rea, numai una m-a abordat si mi-a adresat cuvinte frumoase de linistire.
    Am momente in care dorul e imens, senzatia e greoaie, mi se incordeaza pieptul....dar nu am de ales, trebuie sa merg mai departe pentru dragostea mea mica, Iustin.

   Acum 2 ani, chiar la ora asta as putea zice, eram la ecografie doctorul a zis ca fetita mea e bine dar ca prezinta semne ca ar vrea sa se nasca. Aveam 31 de saptamani si doctorul intuia ca pe la 33-34 de saptamani s-ar putea sa nasc. Analizele indicau faptul ca sangele se coaguleaza prea repede asa ca mi s-a dat tratament cu pastile detralex....Urmatoarea zi a fost cea mai tragica din viata mea...26 aprilie. Dar inca pluteam si ma simteam ca intr-un vis, nu constientizam ce s-a intamplat, asa ca 27 aprilie 2013 poate purta detasat titlul de cea mai rea zi din viata mea, ziua in care am nascut cu dureri crunte si am ramas goala pe dinauntru...si la propriu si la figurat....
    Dupa aceea am scris urmatoarele randuri... aveam durerea pe care nu stiam cum sa o exteriorizez si scrisul m-a ajutat.

29 aprilie
"Sa incep cu inceputul... am luptat 2 ani cu infertilitatea, ne-am dorit enorm un puiut, iar cand in sfarsit am avut acel test pozitiv in mana, a fost cel mai frumos moment al vietii noastre,totul parea sa infloreasca. Cand i-am spus sotului ne-am imbratisat si am plans de fericire. Apoi am inceput sa intru "in ale sarcinii" cu greturi, simptome, nu imi venea sa cred ca mi se intmpla mie dupa 2 ani de asteptare. Apoi primul ecograf..si sunetul de inimioara ce mi-a adus lacrimi in ochi.
La 12 saptamani doctorul a vazut ca e placenta joasa, mi-a zis ca aproape sigur se va ridica, nu a fost asa. A ramas jos pana la sfarsit..am avut sangerari de cateva ori, am stat in spital si 2 luni la pat. Dar ecograful ne arata ca bebe se dezvolta bine (dealfel cum a aratat pana la sfarsit), burtica crestea, bebelusul a inceput sa miste, apoi misca tot mai viguros si eram tare mandra de ea, fetita mamei e puternica.
La 22 de saptamani am avut o sangerare mai puternica si la eco s-a vazut ca era cam putin lichid amniotic, si dr. a presupus ca mi s-a rupt apa. Atunci am fost foarte speriata, dar pana la urma s-a dovedit ca sacul era intact.
Ni s-a zis ca e sarcina cu risc de nastere prematura..si dupa ce am intrat in zona de viabilitate, 24 de saptamani stiam ca bebe ar avea deja sanse de supravietuire..si asa am ajuns pana la 31 de saptamani, eram din ce in ce mai linistiti, gandindu-ne ca va fi bine.
Pe 25 aprilie, acu 4 zile am avut control la doctor si ecograf, ni s-a zis ca e bine, ca pana si lichidul s-a regenerat si avem o fetita bolfosica. In ziua aceea am simtit-o mai putin si mai finut, dar nu imi faceam mari griji, ca a mai avut astfel de zile si dupa aceea iar era jucausa. Urmatoarea zi, a miscat foarte putin dimineata, numai cand o deranjam eu, i-am ascultat inimioara ca imi faceam deja griji si batea tare ...nu stiam atuunci dar a fost ultima data cand i-am auzit-o. Apoi m-am culcat si i-am simtit ultimele miscari. Si nu a mai miscat. Peste vreo jumatate de ora am atins burtica, ea imi raspundea mereu la atingere, acum nu a mai raspuns..am insistat incontinuu..nimic. Am simtit ca e ceva in neregula si am luat iar aparatul de ascultat inimioara si nu i-am mai gasit-o, la o ora distanta de incercarea anterioara de a i-o asculta...iar atingeam burtica, iar incercam sa gasesc inimioara, am inceput sa tremur toata, mi s-a facut rau. 
Am fugit la urgente..si nu i-au mai vazut inimioara batand la ecograf.
In momentul ala am simtit ca viata mea a luat sfarsit, eram in stare de soc, asteptam sa ma trezesc din vis, din cosmar. I-am spus sotului la telefon ca iesise de la serviciu..a venit la mine si m trait cele mai amare clipe... O noapte am stat in spital stiind ca am in pantec copilasul nostru fara viata..a doua zi mi-au declansat nasterea naturala. Travaliul a durat peste 6 ore si a fost iadul pe pamant, aveam dureri ingrozitoare pentru nimic, urma sa plec de la spital cu bratele goale, cu burta goala si sufletul gol.
Am nascut fetita in sfarsit, am vazut-o, ca o papusica cu parul roscatel...
Astazi am venit acasa de la spital, am fost si am dat comanda la un sicriu..mama mea i-a cumparat hainute ca nu am suportat sa intru in magazinul pt bebelusi. Maine o inmormatam...Suntem cu inimile zdrobite..inca sub efectul socului.
Sper sa aflam motivul mortii la autopsie."

30 aprilie

"Am venit de la inmormantarea ingerasului nostru drag Maria... Ma simt putin mai usurata...stiu ca durerea nu va trece repede dar parca simt ca am facut ceva pentru ea..un ultim lucru. Sotul de dimineata a alergat sa faca actele.. i-a facut certificat de nastere fara prenume, doar nume si numele meu si al sotului. Ii zic Maria pentru ca, cu cateva zile inainte de a se intampla nenorocirea ne-am hotarat ca ii punem 2 nume, din care unul Maria si la altul urma sa ne gandim. Si preotul ne-a zis ca ii putem spune pe nume, chiar daca e nebotezata, ca ne-am dorit-o mult si am botezat-o prin dragostea noastra. Si i-am pus si cruce pe care scrie "Maria (s-ar fi numit)" Si a tinut o slujba.
..Au fost momete grele..cum plangea si sotul saracul. Ne-am uitat la ea si seamana exact cu el..ochisori, nasuc, gurita, totul. I-am soptit ca seamana cu el si mi-a raspuns "Stiu" si a plans si mai tare..ma durea sufletul si pt el... I-am pus floricele albe pe mormant..

Si acum, avem si motivul decesului, o hemoragie intracraniana... Care s-a produs intre craniu si creier. De asta incepuse sa miste mai putin, probabil in ziua dinaintea decesului, cand am fost la control, ea deja era in moarte cerebrala, ii batea doar inima si avea miscari de-alea necontrolate de creier. Ma intreb daca nu se putea vedea asta la ecograf... in timpul ecografului nu misca deloc..data trecuta insa misca din manute, scotea limba, etc...
DAr motivul acestei hemoragii e un mister deocamdata, o presupunere ar fi tensiunea mea ?!? Tensiunea insa nu era mare, luasem dopegyt si o tineam sub control cat de cat..nu mai stiu nici eu, maxim am avut 15/9 si asta in conditii de stres, cardiologul a zis ca la astfel de valori pericolul este ca bebe sa nu ia in greutate cum trebuie sau sa se nasca prematur si abia la valori in jur de 20 cu ceva e pericol de moarte. Poate mi-a sarit la un moment dat tensiunea mai tare si a afectat si copilasul..nu stiu. Mama mea a avut tensiune foarte mare toata sarcina si eu si sora mea ne-am nascut sanatoase la termen.
Oricum, astept sa vina rezultatul complet care contine si evaluarea placentei si cordonului, cam peste o luna-2. Intre timp o sa fac analizele de trombofilie...Si tre sa gasesc pe cineva la care sa merg cu toate analizele astea si rezultatele autopsiei..si cu lista de medicamente pe care le-am luat..si sa-i zic si detaliile sarcininii si sa aflam cumva un motiv, sa mi se zica de ce se intampla astfel de lucruri.
Acolo era un fel de asistenta, o doamna tare draguta care lucra la morga si ne-a explicat ca nu e ceva congenital..e ceva ce se intalneste destul de des si de obicei nu se gaseste un motiv concret acestui lucru..eu sper insa sa gasim."

17 mai

"Ieri am plans din nou...si tati m-a imbratisat..

Iti eliberasem niste sertare pentru hainute cand erai in burtica... dar acum punem in ele lumanarelele tale, ecografiile, vreo 2 hainute ce au ramas...
Si am scos o lumanarica de acolo si parca m-a fulgerat ceva in inima...acolo trebuia sa aranjez acum hainutele tale.... Asa am visat la momentul in care ar fi trebuit sa iau toate hainutele pentru tine, sa le spal, sa le calc, sa le aranjez in sertarel...
Si atunci nu am mai putut sa imi stapanesc lacrimile"

21 mai

"Buna dimineata puiuta mea, da..stiu, ai sa ma certi, ca tu erai si mai matinala, de la 7 dimineata ma trezeai sa mananc.

In noaptea asta te-a visat taticul tau. A zis ca Zburai langa un porumbel undeva sus si apoi ai intrat intr-un templu frumos. Tati a vrut sa te urmeze dar l-am trezit eu din vis..ca plangea in somn."

24 mai

"M-am trezit si nici nu imi vine sa ma ridic din pat...si in acelasi timp statul in pat face timpul sa treaca si mai incet. Viata mea trebuia sa fie altfel acum, trebuia inca sa mai stai 3-4 saptamani in burtica si apoi cel putin 2 ani sa ma ocup numai si numai de tine, fara serviciu, fara alte batai de cap.

Si acum tot planul asta cladit 7 luni de zile s-a naruit. Si trebuie sa o iau de la capat, sa imi termin masteratul, sa imi caut un serviciu...si toate lucrurile astea mi se par atat de inutile, de neinsemnate, parca nu ma simt inca pregatita sa le fac si simt presiunea celor din jur " ar trebui sa iti reiei activitatile". Intr-adevar, mama ma intreaba daca am mai trecut pe la masterat, sotul mi-a zis ca ne va fi mai usor financiar cand ma voi reapuca de lucru... sunt aluzii sa merg mai departe, sa fac ceva. 
A trecut aproape o luna de cand ai plecat iubita mamei si eu inca nu am iesit din mocirla aia groasa, care nu ma lasa sa ma mobilizez nicicum. Cred ca inceputul e cel mai greu, apoi cand imi voi gasi activitati, imi voi intra in ritm cred ca imi va fi mai usor.
Incerc sa imi fac planuri, fie ele si mici, ca sa intrevad un viitor.Azi merg sa intreb daca e gata rezultatul complet al autopsiei..poate aflam ceva. Astept sa treaca perioada de lauzie si voi merge sa fac analize, printre care si cele de trombofilie, SI tot atunci vreau sa imi pregatesc corpul de venirea surioarei/fratiorului tau, te rog sopteste-i lui Dumnezeu sa imi trimita un puiut"

28 mai

"Ma trezesc dimineata si uneori stau pana dupa ora 17 fara sa ma ridic din pat, parca simt ca nu are rost. Serviciu nu mai am (am predat la scoala doar in semestrul I si apoi am abandonat pentru ca au inceput problemele cu sarcina)... Nici la masterat nu mai am fost de atunci si nu stiu de ce sa ma apuc, mi-am pierdut total interesul fata de ce studiez la master...ma simt inutila.

Niciodata nu m-am gandit ca la cei 22 de ani ai mei voi merge la mormantul copilului meu, inca nu pot sa accept gandul asta....sunt frustrata, nervoasa, efectiv as vrea sa lovesc cu pumnii intr-un sac de box.
Nu stiu cat va dura vindecarea...dar stiu ca e posibila, nu total, amintirile nu ti le sterge nimeni dar stiu ca la un moment dat va fi mai bine... sunt convinsa de asta. "

2 iunie

"In noaptea asta am visat ca aveam 3 copii , un baiat inalt, adolescent ce semana cu sotul si doua fete de 10-12 ani"

3 iunie

"Puiut mic...pe parcurs ce trece timpul lumea ma intelege din ce in ce mai putin, ca si cum ar fi venit vremea sa te uit si gata...nici tati nu mai simt ca ma mai intelege complet.

Ti-am scris iar o poezioara..am pus-o si pe topicul cu poezioare pentru tine si acum ma reprezinta foarte bine un vers...

"Am cazut intr-o groapa adanca
Si nu am scari sa ma ajute sa ies la suprafata
In fiecare zi , cu mainile goale, sangerande 
Sap cate o treapta in noroi ca sa pot iesi din groapa."

Ce mi-as dori sa am si eu aripioare ca sa pot iesi din groapa cu usurinta...dar nu se poate. Si e asa de adacanca groapa incat inca nu ii vad capatul de sus, sap asa, orbeste, doar indemnata de speranta ca va fi mai bine. 
Momentan simt ca si cum lumea din jurul meu s-ar fi "stricat". Timpul merge inainte pentru toata lumea, pentru mine insa s-a oprit. NU vreau sa mai simt nimic... Tristetea stiu prea bine ce e, bucuria inca nu o pot digera.
Nu traiesc , doar exist si reusesc sa fac cu greu fata cerintelor zilnice, cerintelor societatii, pentru ca nu mi se mai par importante. Totul si-a pierdut sensul, cum sa continui asa? Pentru ce sap trepte ca sa ies din groapa cand poate ca, iesind din ea nu va fi nimic diferit, nimic mai bun."

6 Iunie

In noaptea asta am visat ca miscai in burtica, puneam mana si imi raspundeai. La un moment dat ai impins asa tare cu manuta ca i-am simtit forma, ti-am simtit degetelele. Dar stiam in acelasi timp ca ai murit..nu intelegeam cum e posibil sa mai misti... SI am mers la dr. care mi-a urmarit sarcina si a ras de mine ca e doar imaginatia mea ca misti..si ca oricum nu o sa mai am alti copii

17 iunie

"Am niste vise de-a dreptul nebunesti...si lungi si realiste. Asta noapte am visat ca am nascut o fetita si era sanatoasa, dar nu i-am vazut fata... nu stiu de ce i-am lasat verigheta mea in palma si am plecat acasa sa ii iau hainute . Si cand m-am intors in spital sa o iau mi s-a zis ca disparuse, cineva a furat-o. 

Si am mers acasa si plangeam...cand colo, am vazut pe geam ca tot trecea cate o persoana cu cate un sicriu de bebelus si in ea erau unii bebelusi vii si altii morti. Si opream pe fiecare persoana in parte si le cautam bebelusilor verigheta mea in palma, ca nu stiam cum arata la fata, dar ma gandeam ca ar trebui sa semene cu Maria mea. Si toti aveau verighete in palme, numai ca erau cu modele si inscriptii, a mea e simpla. 
Intr-un final am gasit fetita cu verigheta mea...semana cu Mariuca, avea corpusorul alb, era moarta si am luat-o in brate...ma pregateam de o alta inmormantare "

23 iunie

"Mami, de ce nu esti im bratele mele acum? 

Chiar ca e cea mai mare pedeapsa pe care o poate primi o femeie..."

27 iunie

"Mi-e greu...

Ieri s-au implinit 2 luni de cand ai plecat. Am vrut numaidecat sa ajung la cimitir la tine dar nu aveam posibilitatea...si s-a ivit brusc, o posibilitate neasteptata, de parca tu ai vrut sa ajung la locul tau de veci. Si cat am stat acolo, incontinuu a picurat ploaia, plangea cerul.
In ultimul timp plang mai putin, mult mai putin, in schimb traiesc intr-o tristete pregnanta, am mereu un nod in gat si o piatra imensa pe suflet. Exist si atat, ma tarai de pe-o zi pe alta fara vreo expresie pe fata. Ce etapa a durerii e asta? Am trait negarea, furia...acum probabil tristetea si resemnarea...dar nu si acceptarea, nu pot accepta ca asa ceva mi s-a intamplat mie. SUna egoist, dar da, fiecare are universul lui..si odata prabusit , ne distruge usor-usor.

Ieri am deschis cutiuta ta "de valori", ti-am pupat bratarica din maternitate cu lacrimi in ochi..ti-am privit o ecografie, cat de frumoasa erai.

Ma intreb daca voi mai avea vreodata curajul sa traiesc cum am facut-o pana acum. Sa-mi traiesc cu bucurie o viitoare sarcina, fara sa-mi fie frica..ca dupa 31 de saptamani sa se termine totul cu o tragedie. AM o stare continua de frica... in orice-as face. Mi-e frica de esec, si e greu sa traiesc asa."

30 iunie ( ziua din care incepe in teorie sarcina cu Iustin, adica U.M.)

Azi a fost o zi mai buna, m-am afundat in munca, mi-a iesit bine si ce am muncit..
Incerc sa fac cate ceva util ...de exemplu, am aproape 1 luna de cand tin o dieta bazata pe hrana sanatoasa, am reusit sa dau jos 5 kg de cand am nascut, ceea ce e bine. Mai am de dat jos inca 10 pentru a ajunge la greutatea mea normala de 60 de kg.... Ma concentrez si pe asta, gandesc ca o fac pentru binele meu, hrana sanatoasa sporeste fertilitatea.
Apoi, mi-e gandul mereu la o noua sarcina, la un puiut mic...imi fac tot felul de vise.

Maine ar trebui sa aflu informatii in legatura cu placenta...Eu sper sa se faca lumina.
Si poimaine ar trebui sa vina si rezultatele testului de trombofilie.

Si in functie de ce rezultate ies, s-ar putea ca luna aceasta sa reinceapa incercarile de a avea un bebe, dar inca nu ma pronunt."

6 iulie

"Asa un gol apasator

Pe un taram nepasator
Nu mai plutesc, doar ma inec
Deasupra pestii negri trec.

Ce sunet se aude iar
Ce zgomot vesnic si bizar
Ce nu ma lasa sa aud
Decat un urlet rece, crud.

SUnt singura si in zadar
Cer mangaiere iar si iar
Si nu ma pot misca din loc
Nu vad lumina-n cer deloc.

Si intre palme eu ascund
Un trandafir de ploaie rupt
O ploaie apriga de foc
..realitatea o revoc.

De parca eu nu mai exist
De parca nu mai sunt artist
Sunt doar un om invaluit
Intr-un potrivnic infinit.

Ca o mireasa-n ziua nuntii
Ce sta sa cada-n dreptul puntii
Caci i-a fost scoasa pe nedrept
Fierbinte inima din piept.

Ca un copil inconstient
S-a bucurat prea imprudent
Si a fost smuls de la parinti 
Trimis sa zburde printre sfinti.

Un singur drum, de e gresit
O viata a nenorocit
Intoarcere nu mai avem
Nici nu putem sa respiram...."

20 iulie

"Azi am o zi trista... simt ca o sa dureze o vesnicie pana o sa raman iar insarcinata. Data trecuta am asteptat 2 ani...acum cat ma mai ironizeaza viata?

Daca as afla secretul nepasarii, daca as sti cum sa ma dau batuta as face-o. Dar dorinta e imensa, cum sa imi iau gandul de la ea? Nu reusesc nicicum.

Nu mai am putere."

Suntem neputinciosi in fata vietii..ce sa facem? Eu imi facusem sperante, mi-a fost greata 3 zile la rand, am facut azi dimineata un test, negativ, si a trecut si greata mai ca instant dupa test
Si nu o greata usoara, ci nu puteam sa dorm noptea de greata...

-peste 3 zile vine si primul test pozitiv-

4 august

"Ce frumos se aud greierasii...

Puiuta mea, sper doar ca ti-e bine unde esti.
Eu sunt mai bine, ma bucur ca sarcina a venit asa repede, imi da o raza de speranta, ma face sa visez din nou...imi da un nou sens de a trai, e un sentiment inaltator, mai ales dupa ce am trait clipele groaznice ale pierderii tale Maria mea iubita. Tu esti sufletelul meu cel drag, fetita mea iubita. Cred ca si tu stii ca bebe din burtica e baietel  eu sunt destul de sigura de asta.
Eu sper sa duc sarcina la capat si sa nasc un copil sanatos, cred ca e o cale sigura spre vindecarea sufletului.
Te iubesc floricica mea "

24 septembrie

"Mariuca azi am aflat ca vei avea un FRATIOR, dar tu cu siguranta stiai asta, mi-ai soptit la ureche inca de la inceputul sarcinii ca e baietel. AI grija de el cum ai avut si pana acum frumoasa mea iubita  

Multumesc Doamne pentru asa minune."

26 octombrie

"Astazi s-au implinit 6 luni de cand scumpa noastra fetita a plecat in ceruri. Ne-a lasat cu sufletele sfasiate si mai ales goale. Stransesem atata iubire sa i-o daruim si atatea vise care nu se vor implini niciodata. 
Nu imi mai gaseam locul, nu imi mai vedeam scopul, eram mama si in acelasi timp nu eram si mintea mea nu intelegea ce se intampla. Au fost cele mai dureroase momente din vietile noastre. 
6 luni au trecut atat de repede..
O raza de lumina a venit odata cu noua sarcina, speram sa fie bine pana la capat."

22 decembrie

"Maria, daca erai erai aici , acum puneam bradul si iti pregateam cadouase... Dar asa, nu am luat nici un brad, n-are farmec.

Speram ca la anul sa punem bradutul pentru fratiorul tau mic. Tu il iubesi si ocrotesti, asa-i? Azi am facut 25 de saptamani iar pe tine te-am pierdut intre 30 si 31 de saptamani...o fetita perfecta, de 1700 de grame, si frumoasa.. Si tot apropiindu-ma de acest termen am temeri tot mai mari.. si in acelasi timp mi se pare ca timpul trece foarte greu. Vreau sa ma vad odata cu frtiorul tau in brate, sanatos.
Ieri i-am cumparat primele hainute desi lumea mi-a zis ca aduce ghinion ( chiar nu pot tine superstitiile astea pentru ei? ). Pentru tine Mariuca mica nu am cumparat nimic, m-am privat de aceasta bucurie si tot ai plecat...
Te iubesc scumpa mea!"

30 ianuarie 2014

"Astazi e o zi grea pentru mine. Am 30 de saptamani si 4 zile, intru in a 8-a luna calendaristica de sarcina. Si este echivalentul termenului la care am pierdut-o pe Mariuca. Aici s-a terminat totul. N-a mai miscat, am fost la acea ecografie infioratoare in care mi s-a spus " nu are batai cardiace..nu mai e, a murit, s-a dus, urmeaza sa o evacuam" ... Era 26 aprilie 2013.. in ziua urmatoare am nascut.

...Bebelusul meu misca tot mai puternic, as putea zice ca am inceput sa il simt ceva mai puternic decat am simtit-o pe Maria. Sper atat de tare sa il nasc cu bine! 

Am o nerabdare extraordinara, vreau sa il cunosc foarte mult! Nu imi vine sa cred ca urmeaza sa nasc.. si ca voi avea un copil care misca, plange, mananca... Data trecuta "m-am ales" doar cu un bebe intr-un sicriu alb si multa suferinta."

21 aprilie 2014

" am nascut pe 1 aprilie, natural, un baietel de 4350 de grame si suntem bine!

Mariuca, ingerasul meu special, mami te va iubi mereu!"

22 martie 2015

"Mai e o luna si se vor implini 2 ani de cand o bucata din suflet s-a desprins si a plecat undeva departe. Mi-am adormit baietelul de aproape 1 anisor...ii pusesem o melodie linistitoare ca sa adoarma usor. Apoi am ramas doar eu si melodia si mi-am amintit...bratarica roz de la maternitate, singurul lucru pe care il am si ti-a atins pielea. Atunci in corpul meu parca s-a contractat fiecare celula urland de durere. Mi-am amintit cum stateam deasupra mormantului cand te puneu inauntru...erai imbracata in alb. Si am simtit acum ca as vrea sa sparg piatra ce te acopera doar sa te mai vad odata, si totusi stiu ca acum nu arati ca atunci cand te-am vazut..ma cutremur cand ma gandesc cum esti acum....Sufletul meu, ai plecat atat de devreme...te vreau inapoi."

1 an de fericire!

    Fiul nostru drag, te iubim enorm, ne-ai facut viata fericita, LA MULTI ANI!

....detalii intr-o postare ulterioara :)

Cand incerc si eu sa scriu o postare...

...am nevoie de ochelari, pe care rebuie sa ii sterg. Si s-a trezit copilul, s-a trezit de la zgomotul ala subtil al stersului de ochelari. Abia adormise de 5 minute. Asa se trezeste cand am nevoie de un moment de relaxare...ca atunci cand am nevoie sa se trezeasca, poate trece fanfara ca degeaba, nu se da trezit si gata.
     Voiam sa scriu despre babywearing, ca nu-mi convin unele aspecte. Si mai exact ca iarna si vara sunt anumite lucruri care ma nemultumesc. Iarna e greu purtatul, din cauza gecilor groase, e incomod si greoi. Exista protectii, dar ce ma fac daca vreau sa las copilul sa zburde in parc? Tot tre sa fie imbracat. Al meu inca nu zburda dar il asezam langa mine e banca si ne jucam. Vara, pe de alta parte transpiri, oricat de subtire ar fi sistemul de purtare, tot intre corpul mamei si al copilului se formeaza un strat de apa...deci ar insemna sa duc de fiecare data copilul ud in parc. Vara trecuta am folosit wrap elastic, ne incingeam in el.
    Concluzia ar fi ca babywearingul e cel mai comod toamna si primavara. Un strat moderat de haine, tot transpiram dar nu mult.
     Asadar, pentru zilele calduroase  am cumparat un carucior, am cautat unul usor, are 4,8 kg. Si are si umbreluta in caz ca avem de stat in soare/ploaie. L-am si probat acu vreo 3 zile dar s-a starnit un vant de era sa ne ia cu tot cu carucior. Puiului i-a placut plimbarea, am mers pana la piata. Acesta e modelul caruciorului, in hainele de iarna statea cam inghesuit dar tocmai de asta e de vara, l-am luat ca sa il pot cobora singura afara :

Nu stiam ca...

...Pot sa ma joc 5 ore cu masinute si turnulete fara sa ma plictisesc
...Pot sa mananc aproape de fiecare data cu cineva agatat de mana cu care duc mancarea la gura
...Pot sa privesc o ora pe cineva care doarme
...Pot fi in al noualea cer cand vad pe cineva ca a invatat sa invarta o roticica cu degetul, sa se stearga cu pumnisorul la gura, sa arunce un cerculet intr-un orificiu, etc
...Pot retrai copilaria de la zero prin ochii altcuiva
...Pot sa ma bucur de fiecare bucurie a altcuiva
...Pot sa ma trezesc noaptea chiar si din ora in ora si apoi sa functionez ziua urmatoare
...Pot sa spal vasele in timp ce cant si dansez, tin spectacole pentru omuletul din scaunul de masa
...Pot sa am atata rabdare
...Pot sa ma relaxez, legat de lucrurile neimportante din viata
...Pot sa fiu mai buna, mai calma, mai iubitoare
...Poate sa mi se faca dor de cineva in timp ce e langa mine si doarme
...Pot sa pup talpite de 10 ori pe zi si sa mi se para cel mai dragut lucru ( eu avand un dezgust fata de talpi )
...Pot sa imit atat de bine animalele, si sa o fac dimineata, la pranz si seara
...Pot sa tai unghii la o mana ce se misca in toate partile
...Pot sa plang cand cineva raceste sau se loveste
...Pot sa plang de bucurie cand doctorul zice "copilul dumneavoastra e sanatos"
...Pot sa port la piept 9 kg de bunavoie
...Pot sa las pe cineva sa ma traga de par, de nas, de urechi si sa stea cu coatele pe coaste ( e dureros rau )
...Pot sa ma simt vinovata daca plec 10 minute pana la magazin, puiul fiind lasat cu altcineva acasa
...Pot sa numesc fiecare lucru pe langa care trec "uite catelul", "uite porumbelul", "uite masina", "uite copacul"
...Pot sa iubesc atat de mult!

O vizita la neurolog

    'Tinci are obiceiul de a isi roti capul inainte de somn. Si face asta timp de o jumatate de ora, o ora sau chiar doua. Asadar, am anuntat pediatra si ea ne-a trimis la neurolog.
    Am fost azi la neurolog, care s-a speriat mai mult de programul de somn decat de datul din cap. Ca ne culcam pe la 3 dimineata si ne trezim la 12-13-14. I-am zis si de cele cateva treziri pe noapte pentru a cere san. Ne-a zis ca trebuie schimbat neaparat, dar nu cum faceam noi...ci fix invers. Noi stingeam lumina si asteptam sa adoarma iar el... dadea din cap, ca nu era pregatit sa adoarma. Stingeam lumina ca s-ar secreta melatonina la intuneric, lucru pe care neurologul ni l-a infirmat, a zis ca e exact pe dos, melatonina se secreta la soare si ar ajuta somnul ce urmeaza noaptea. Ne-a recomandat sa il trezim in fiecare zi tot mai devreme si seara sa il lasam sa adoarma in ritmul lui dar cu o anumita rutina ( ne-a recomandat o jucarie ce proiecteaza stelute misctoare pe tavan si canta incet). Treaba cu trezitul tot mai devreme dimineata am incercat-o , si nu odata si mereu Tinci s-a imbolnavit, ba o viroza, ba o infectie intestinala si nu a dormit toata noaptea, deci nu m-am mai indurat sa ma trezesc dimineata si nici sa-l trezesc pe el si asa am stricat de fiecare data ceea ce incercam sa fac. Dar trebuie sa ma tin musai de treziri, neurologul ne-a recomandat sa scoatem jumatate de ora in fiecare zi, cred ca totusi voi merge pe varianta de 15 minute ca sunt si eu in ecuatie, daca in 4 zile trebuie sa ma trezesc cu 2 ore mai devreme as fi obosita... important e sa ajungem "la destinatie", fie si cu pasi mici. Ne-a zis daca nu si nu, sa incercam pastile cu melatonina de la plafar, asta daca situatia devine intr-adevar necontrolabila, dar nu cred ca el are probleme de somn, ci noi avem probleme cu programul lui, ca de dormit doarme 10 ore.
     Si concluzia e ca noua ca familie ne-a convenit cumva programul asta inversat, si eu si sotul suntem "pasari de noapte". Copilul nu are nici o problema, doctorul l-a consultat, a zis ca are un tonus bun si un caracter foarte frumos, adica e si energic , curios si calm in acelas timp.
     Mi-a mai recomandat sa il intarc, dandu-i noaptea apa in loc de san sau lasandu-l o saptamana cu bunicii (nici gand). Treaba cu intarcatul mi-a venit in cap acum cateva zile, pentru ca noaptea simt un disconfort ciudat la alaptat, asemanator cu sindromul picioarelor nelinistite, numai ca e in maini ?!? si sanul oricum mai are foarte putin lapte si suptul se petrece numai cand ii e somn, asta e rutina lui de adormit. Dar nu ma lasa inca sufletul sa il intarc, e asa mic si dulce cand suge, mai astept o perioada, nu stiu cat de lunga, acolo se linisteste el. Nu cred ca datul din cap sau somnul inversat are legatura cu alaptatul.
     Cat despre datul din cap, intradevar nu se oxigeneaza cum trebuie creierul, dar daca il las sa doarma in ritmul lui se va reduce cu siguranta durata "invartelilor".  Si e doar un tic, o obisnuinta care il ajuta sa adoarma....si se poate scapa de ea doar treptat.

11 luni de martisor

       
    In sfarsit a trecut iarna, tot visez sa ascund in dulap salopeta "cosmonaut" care ii face puiului miscarile greoaie si iesitul afara neplacut pentru amandoi. Sa vina soarele, sa vina gecutele subtiri de primavara, sa scapam si de cagula cu blana, sa vina caciulitele amuzante cu uerchiuse atarnatoare, sa se umple parcurile de copii galagiosi pe care ii urmareste cu atentie! Sa vina primavara!
    Tincicul inca nu merge dar banuiesc ca va merge primavara asta asa ca o sa alergam in parc, cat entuziasm din partea mea! Pe de-o parte astept cu nerabdare primii pasi, pe de alta parte ma tem de mor de faptul ca va fi mai greu de prins si va fi mai sus, deci cazaturile pot fi mai mari. Noi avem o reala problema cu cazaturile, sta nemiscat in fund si se lasa pe spate, trandind capul de parchet, se impiedica si cade fara sa apara vreun reflex de autoaparare, mainile le falfaie prin aer in loc sa le puna in fata. Tot sper sa i se " coaca" reflexul asta ca acum umblu pe langa el ca o closca sa il prind de cade. E mai mult decat obositor. In plus, muncim acum sa facem camera mai prietenoasa pentru copil, sa eliberez total rafturile la care ajunge, sa ascundem cablurile, etc. Azi am bagat hartie imbibata cu aracet in 2 gauri de sub tocul usii de unde Tinci scotea pietricele si voia sa le duca la gura, daca il lasam liber instant se ducea la gaura respectiva sa scoata bucati de ipsos crapat. Nu stiu cum a gasit el gaurelele alea, n-a fost finisat bine cand s-a montat usa.
    Asadar:

Greutate - 9050 (+150 g)
Inaltime - 75,5 ( + 0,5 cm)
Hrana - Iar am trecut printr-o perioada lunga de greva foamei. Abia de vreo 3 zile mananca cate ceva. Am inceput sa ii dam mai mult din mancarea noastra si am introdul luna asta albusul si capsunile si i-am dat din nou citrice si nu a mai avut reactii.
Dezvoltare motorie - Mers de-a busilea, mers tinandu-se me mobila, ca si lunile trecute. Luna asta insa a invatat sa mearga singur cu anemergatorul.
Dezvoltare intelectuala - Parca-parca incepe sa inteleaga mai multe lucruri, cand cineva baga cheia in tocul usii  zice deodata  " ca-ca" adica tata, e mai atent cand ii citesc carti, se uita la animale, chiar recunoaste unele si spune cum fac " bee" , "mac" , "mau". Plimba masinutele pe roti, e mai jucaus si are dexteritate mai mare.
Limbaj - ca-ca=tata , bee= cum face oaia, mac= cum face rata, mau = cum face pisica, mama=mama, uca= tatuca adica bunicul, mam = nom-nom de la mancare, caa sau chii = tzatza, pa=apa, ganga-ganca tot repeta dar nu stim ce inseamna :))
Dinti - tot 6
Somn - cu ajutorul stingerii luminii am ajus ora de somn la 2:30- 3:00, poate reusim sa mai scadem o jumatate de ora in luna urmatoare.